Made by me!

Madagascar After Party

Cat de usor gasesti un nou serviciu?

Chiar asa... cat de usor? Stau si ma gandesc cati dintre noi nu si-ar dori sa isi dea demisia, sa scape de vesnicul loc unde trebuie sa faca prezenta zi de zi. Si cu toate astea demisiile nu sunt chiar asa de multe. Chiar poate prea rare. Si oare angajatii nu pe asta se bazeaza? Ca nu risca nimeni sa plece asa, ca se gaseste greu un nou loc de munca si asa ca ei, sefii, profita si cer imposibilul. Si cat suntem noi dispusi sa suportam?Multi suporta multe. Cativa, mai vocifereaza timid din cand in cand...iar unul, nebun, pune punct chiar daca nu are un alt loc de munca promis. Voi unde va incadrati? Oare va ganditi in fieare zi la cata placere v-ar aduce o demisie, sau chiar faceti parte dintre norocosii care se distreaza la serviciu pe bani frumusei? Eu tic tac, o sa va spun in curand cat dureaza sa gasesti un loc nou de munca (fac parte dintre nebuni).

Cu dragoste pentru sef

Sa iti dai demisia

Brusc, neanuntat, dar cu motive si argumente. E o libertate rar intalnita, pe care cu greu ti-o poti permite. Unii spun chiar ca este curaj...eu m-as rezuma la a spune ca este bine. Este bine sa poti face asta, sa stii ca poti avea ultimul cuvant decisiv intr-o discutie in care sansele nu ar avea cum sa fie de partea ta (subaltern fiind). Dar se poate. Primele clipe de dupa sunt asa, de zbor. Dupa cateva zile incepi sa iti pui totusi probleme cat se poate de pragmatice, dar satisfactia ramane. Asa ca eu as sfatui pe oricine are motive serioase sa isi dea demisia ca solutii ulterioare sigur apar. Mai greu sau mai usor, depinde si de ce disponibilitate ai. Si cu siguranta nu ramane nimeni suspendat in timp. Sa iti dai demisia, deci, iti da acel sentiment ca esti demn, ca ai principii pe care stii sa ti le aperi, ca nu lasi pe nimeni sa te priveasca de sus fara motive.