Bubu

Sunt foarte mandra de noua mea achizitie. O scurta privire inspre dreapta si hop este ea... Bubu i-am spus eu asa intr-un moment de mai mica sau mai mare inspiratie. Da, Bubu imi va tine de urat de acum pe blog. Oricine ii poate da sa manance si daca i se da putina atentie se bucura foarte mult, chiar topaie foarte vesela. Bubu este o mica oita descoperita intamplator care isi va implini misiunea de a ne face sa zambim. 

Despre panorama si apreciere

Si incet incet incep sa oftez. Am dat drumul la muzica sa nu mai aud zgomotele din jur. Incerc sa intru intr-o alta lume, sa ma indepartez de discursurile auzite de la primele ore ale diminetii, sa nu mai gandesc la titluri sau afise, la oferte promotionale si inregistrari de voci. As vrea sa ma pot desprinde si atunci cand ies pe usa sa gasesc orice altceva... sa gasesc malul marii, o umbrela si o nuca de cocos, sa gasesc o patura intinsa pe iarba proaspat taiata la umbra unui copac si un cos mare de fructe, sa gasesc o cetate veche cu ziduri inalte, cu un turn cu ceas si alei inguste... Sa gasesc panorama. Poate ca nu reusesc sa gestionez rutina sau poate ca pur si simplu nu imi plac anumite teorii pe care sunt obligata sa le ascult. Cred ca nu am invatat inca sa scap de ideea ca nu imi place sa primesc sfaturi de la anumiti oameni pe care pur si simplu nu ii apreciez. Sa fie asta o greseala? Cine stie... Si daca ma gandesc bine sunt foarte putiti oameni in jurul meu pe care pot spune ca ii apreciez cu adevarat... iar din punct de vedere profesional... cu mare majoritate nu lucrez direct ci doar am auzit de ei... asa ca se poate foarte bine ca atunci cand si daca voi avea ocazia sa lucrez direct cu ei, brusc sa imi dispara si aprecierea. Dar timpul poate tine cu mine si voi afla toate raspunsurile la momentul potrivit. 

Pentru o stare de bine

True Blood

Cand nu se intampla nimic

Astepti ca in fiecare moment sa ai parte de o schimbare brusca... si totusi ea nu vine. Cauti ceva de facut sa omori cumva timpul care trece parca prea incet. Te bucuri ca totusi este joi, inca putin si mai trece o saptamana, o saptamana in care nu s-a intamplat nimic... nimic intr-o anumita parte a zilei pe langa care orice mica activitate ce apare seara pare a fi un carnaval. Si asa ai vrea o pauza de la pauza continua de peste zi, dar nu este asa simplu. Si tic tic, pic pic, nu mai ai ce povesti, ce gandi, ce scrie... doar asculti si te joci cu fermoarul de la geaca zambid ca totusi un rost exista pentru toate. 

Mai si radem

Ce prefer

Obsedant

Ma tot gandesc de vreo 2 zile la imaginea unei fete care scoate din geanta un bilet de autobuz perforat, il da cu aracet si il preseaza cu fierul de calcat ca sa arate ca nou...

Neputinta

Cand totul pare ca se destrama ca si cum ai trage neatent de un fir dintr-un fular crosetat de demult. Si cand te uiti in spate pare prea tarziu sa il mai repari si incerci cu disperare sa il aduni in palma, faci noduri stangace de teama sa nu se destrame in continuare. Il pui cu grija in buzunar si speri ca toul va fi uitat, ca nimeni nu te va mai intreba ce s-a intamplat cu el. Dar tu stii si inchizi ochii cu greu, canti alte melodii in minte si iti spui ca de fapt nu este nici o problema, ca suntem bine, ca suntem fericiti sub acoperisul cu tigle ruginite. Dar traiesti zi de zi cu teama ca vechiul ghemotoc destramat iti va cadea din buzunar si ca il vei pierde definitiv. Si atunci verifici cu teama sa vezi daca este acolo si rasufli usurata, afisezi un nou zambet si mergi apasat. Neputinta de a croseta la loc firele ramane totusi acolo, dincolo de orice zambet sau negare. Iti este greu sa explici cum simti libertatea sau ce insemna pentru tine sa mergi cu o gluga pe cap, greu sa rostesti cuvinte fara sa para ca nu ai mintit candva, ca nu ai inselat aparentele. Greu sa dai viata dorintelor sau lucrurilor frumoase la care aspiri cu neputinta si cu stiinta ca nu le vei putea atinge niciodata. Asta esti. Si acum sa imi spui, suntem fericiti? Suntem...

Omul convins ca are intotdeauna dreptate

Apare o idee, este tinuta cu pumnul, este lansata de EL, omul convins ca are intotdeauna dreptate. Desi poate este total stupida, sau poate toti cei din jur aduc argumente logice, convingatoare ca situatia nu este chiar asa, EL stramba din nas, convins ca nimeni nu are cum sa inteleaga ceva atat de maret, ceva care nu putea fi conceput decat de o minte superioara. Noi, oamenii de rand avem tendinta sa ne enervam, sa aduce din ce in ce mai multe argumente, ne gandim ca nu se poate ca cineva sa sustina cu atat tarie o prostie. Ei bine se poate. EL pufaie de undeva de sus si bolboroseste pana cand cedezi nervos si spui ca el. Lui trebuie sa ii dai intotdeauna dreptate altfel risti sa te doara capul zile la rand, sa te trezesti aruncat intr-un colt al biroului sau pur si simplu sa fii obligat sa auzi o teorie formata din contrargumentele lui penibile, lipsite de coerenta sau logica. Iar cand in sfarsit cedezi, EL ramane convins ca a triumfat, ca in sfarsit a reusit sa iti explice cum stau de fapt lucrurile, tu un mic si neinsemnat om de rand care ii fura din timpul pretios pentru ca nu esti suficient de inteligent sa intelegi din prima puternicele lui argumente. Si uite asa am mai invatat ceva. Mai bine dai din cap aprobator de la inceput ca si cum auzi o mare si inovativa idee si gata. Scapi usor.

Ador pinguinii!

Si cateii au cosmaruri

Alt anotimp

Incepe sa se incalzeasca... sau nu... dar cu siguranta a venit primavara. Desi nu mi-am legat nici un snurulet alb-rosu la mana, nu am martisor in piept si sunt destul de nervoasa pentru ca incercand sa imi cumpar un ceai medicinal am intrat in peste 10 farmacii si nicaieri nu au avut sa schimbe o hartie de 1 milion... desi e luni si saptamana abia incepe... cu siguranta a venit primavara. La Romana oamenii inca se imbulzeau sa cumpere martisoare, propabil pentru colegele de serviciu, sau cine stie pentru cine, iar in metrou a fost mai aglomerat ca niciodata. Starile jongleaza si ele in ton cu astenia ce parca ne-a cuprins pe toti. Si da, e primavara, asta mi-a spus micul covor de ghiocei pe care l-am vazut langa o alee din Muzeul Satului. Si ziua parca zambeste mai lung si fetele grabite au inceput deja sa se imbrace mai subtire... probabil din nerabdarea de a da hainele jos ca semn de respect pentru vara, pentru ele si pentru cei din jur. Asa ca salut si eu primavara, ii marturisesc ca iubesc florile pe care le aduce si in secret ii spun ca si eu, desi mai putin grabita, astept sa ma imbrac mai subtire.