Despre panorama si apreciere

Si incet incet incep sa oftez. Am dat drumul la muzica sa nu mai aud zgomotele din jur. Incerc sa intru intr-o alta lume, sa ma indepartez de discursurile auzite de la primele ore ale diminetii, sa nu mai gandesc la titluri sau afise, la oferte promotionale si inregistrari de voci. As vrea sa ma pot desprinde si atunci cand ies pe usa sa gasesc orice altceva... sa gasesc malul marii, o umbrela si o nuca de cocos, sa gasesc o patura intinsa pe iarba proaspat taiata la umbra unui copac si un cos mare de fructe, sa gasesc o cetate veche cu ziduri inalte, cu un turn cu ceas si alei inguste... Sa gasesc panorama. Poate ca nu reusesc sa gestionez rutina sau poate ca pur si simplu nu imi plac anumite teorii pe care sunt obligata sa le ascult. Cred ca nu am invatat inca sa scap de ideea ca nu imi place sa primesc sfaturi de la anumiti oameni pe care pur si simplu nu ii apreciez. Sa fie asta o greseala? Cine stie... Si daca ma gandesc bine sunt foarte putiti oameni in jurul meu pe care pot spune ca ii apreciez cu adevarat... iar din punct de vedere profesional... cu mare majoritate nu lucrez direct ci doar am auzit de ei... asa ca se poate foarte bine ca atunci cand si daca voi avea ocazia sa lucrez direct cu ei, brusc sa imi dispara si aprecierea. Dar timpul poate tine cu mine si voi afla toate raspunsurile la momentul potrivit.