marți, 30 septembrie 2008

Ultimele minute...

Cand astepti cu nerabdare sa pleci de undeva, sau sa pleci undeva... acele ultime momente par de nesuportat. Trec cu incetinitorul, ceasul nu tine cu tine. Tic tac... agasant si plictisitor. Si cand te gandesti ca de fapt iti doresti ca viata ta sa treaca mai repede, e un pic trist. Si daca ne-am regasi altfel, in alta incapere, cu alta lume in jur... poate ne-am dori ca totul sa treaca mult mai greu... dar mereu timpul asta parca ne face in ciuda, nu trece asa cum il programam, se incapataneaza sa isi urmeze ritmul propriu. Nu ne asculta... nunu.

Cu ochii dupa reclame

Si cum ma uitam eu dupa reclame bune... am dat peste ceva... si ma gandesc asa... cum ar fi ca toate iubitoarele acestei marci sa fie asa?

Dor de duca...

Stateam ieri pe balcon... pe un balcon ponosit si folosit ca depozit pentru o gramada de fiare, saltele si jaloane de plastic. E bine totusi... se aude ca ne mutam in 3 saptamani... adica ne mutam sediul... caci despre balconul de la serviciu este vorba. Si cum stateam asa... intr-un picior, ca doar asa am loc... ma gandeam cat de bine ar fi sa mi se indeplineasca dorinta cea mai mare... sa creasca banii in copaci... sau doar sa pice asa cand ai cea mai mare nevoie... si sa plec in lume... sa vad tarile despre care citesc cand nu am de lucru. Apoi mi-am dat seama ca deh... sunt "tanar domane, tanar" si cu dor de duca. Si cine stie cum o sa fiu la pensie, poate o sa am o harta pe un perete, cu multe ace rosii infipte in toate locatiile pe unde am umblat. Si asa am ajuns sa fac si un scurt inventar si parca iar mi s-a facut dor de tari indepartate. Am trait ce-i drept departe de Romania 4 ani, dar nu am capatat niciodata acel sentiment ca imi doresc sa stau departe, sa ma stabilesc peste mari si tari. Asa ca m-am intors. Iar dorul de duca nu este acela pe care il nutresc cei care vad Romania ca pe o mare nesansa... e un dor de duca mai special. Un dor de a merge in gara, de a urca in primul tren fara sa ii stiu destinatia, sa cobor in statia a 3-a si sa vad ce iese. Si cine stie... poate voi stinge si dorul asta in curand, cu un rucsac in spate si cu cineva drag de mana. Cu EL.