Mai fumati?

Despre vodka...absoluta

Oamenii care vorbesc mult

Cateodata prea mult... Problema nu este neaparat faptul ca ei vorbesc atat de mult, ci pretentia lor de a fi ascultati cu interes. Asa ca nu vad alta cale de iesire. Incerc sa nu pierd contactul vizual si ma gandesc la locuri calde cu iarba verde. La ce o sa fac diseara cand ajung acasa, ce ocupatie sa imi mai gasesc pana la sfarsitul programului sau orice alt fleac care imi trece prin minte. Si asa dezvolt idei si sperante iar cel din fata continua progresiv sa blabla. Si cand in sfarsit vine acel moment salvator, acele cateva secunde de liniste incerc sa inventez o ocupatie afara, in alta incinta cat mai indepartata. Desi de cele mai multe ori cand ma intorc toata povestea reincepe. Sau poate sunt mai norocoasa si este altcineva luat in colimator.

Reclama Nikon

Un gand

De ce murim?

de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...

Zile negre

Cand te trezesti ca ai un nod in gat, ca nu poti pune in ordine nici un gand si ca totul se invarte fara sens in directii gresite. Zile negre in care orice efort de a te explica gaseste ca raspuns un zambet fad si o vesnica neintelegere. Zile in care ai vrea sa pleci undeva, sa ai o destinatie care sa te multumeasca sau macar o ocupatie. Dar ramai asa. Cu ochii pironiti in gol, cu multe ganduri ametitoare si fara sens, in singuratate, nu in liniste.