Cateodata prea mult... Problema nu este neaparat faptul ca ei vorbesc atat de mult, ci pretentia lor de a fi ascultati cu interes. Asa ca nu vad alta cale de iesire. Incerc sa nu pierd contactul vizual si ma gandesc la locuri calde cu iarba verde. La ce o sa fac diseara cand ajung acasa, ce ocupatie sa imi mai gasesc pana la sfarsitul programului sau orice alt fleac care imi trece prin minte. Si asa dezvolt idei si sperante iar cel din fata continua progresiv sa blabla. Si cand in sfarsit vine acel moment salvator, acele cateva secunde de liniste incerc sa inventez o ocupatie afara, in alta incinta cat mai indepartata. Desi de cele mai multe ori cand ma intorc toata povestea reincepe. Sau poate sunt mai norocoasa si este altcineva luat in colimator.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu