Au innebunit frumos

Pentru ca ti-am promis

Dimineata grea se spulbera
Ca puful de papadie.
Vantul nu stie sa mai adie
Iar firele de praf se opresc,
In ochii celui mai urat om,
In mintea celui care nu poate deslusi cat este ceasul.

Dimineata nu iarta,
Nu se uita in jur,
Nu vede norii grei taiati.
Dimineata se ridica dincolo de rugamintea ta.
Se agata intr-un pom cu flori inghetate
Si asteapta cuminte sa iti spanzure speranta.
Iar tu pasesti nepasator,
Fara gluga sau fular,
Fara ate desirate in buzunar.
Doar cu biblia rupta in mana albastra.

Dimineata e soare.

Portretul Doamnei

O piesa de teatru frumoasa cu Olga Tudorache... s-a intamplat sa o vad acum cateva luni si tot ca o intamplare frumoasa am dat peste melodia care m-a marcat intr-un mod inedit atunci.

Mi-e frig

O camera maricica cu balcon... usa deschisa de parca ar fi vara... sa ne aerisim, sa putem lucra cum trebuie, nu cumva sa se incinga neuronii prea mult. In fiecare dimineata la fel... usa spre balcon trebuie sa stea deschisa ca si cum exista undeva o regula nescrisa dar bine stiuta de toti... si asa stau si tremur si abia astept sa se ridice cine trebuie si are autoritate sa inchida usa bine bine... ce-i drept ca dupa se face destul de cald, cateodata poate chiar prea cald... este un cerc vicios... ca sunt nemultumita si cand este prea cald... ehhh... dada... o problema cu adevarat grava si greu de solutionat. Si asa fara legatura tin neaparat sa mentionez ca abia astept safarsitul de saptamana, o binecuvantare si somn lenes dimineata.

Slumdog Millionaire Latika's Theme

Un film castigator care arata o lume asa cum este ea. Desi nu asta a fost melodia castigatoare, ci alta, cea de la sfarsit (pe care actorii au si dansat in stilul binecunoscut al filmelor indiene...sincer nu stiu de ce a trebuit sa fie asta finalul... ar fi fost mai bine fara dansul de la sfarsit, dar asta este o parere subiectiva, personala), Latika's Theme mi se pare melodia reprezentativa pentru film, cea care s-a potrivit cu momentele cele mai puternice. Oricum, Slumdog Millionaire este o experienta si merita vazut.

Fara versuri...

Cu versuri...

Nervi

Si uite asa o zi care incepe promitator poate sa fie stricata pe parcurs. Dar ramane speranta ca seara o va drege. Nervi, nervi din cauza unora (unuia) care se cred asa mai presus de orice sau oricine. Care au revelatii creative, scaneaza un print mai vechi facut in alta tara, pun un citat al cuiva, al oricui pe el si gata... avem concept original! Nu avem cum sa dam gres asa... Conteaza mai putin daca ceilalti chiar au muncit o saptamana si au facut lucruri cu proprii lor neuroni... ehhh... Dar e bine daca in acele momente gasesti melodia perfecta... e cea de mai devreme (jos)... si asa am ajuns la destinatie... liniste...

Pe drumul spre liniste

Cand iti aduci aminte

de dragoste... de lucrurile simple, dragute, de zambetul care te bine dispune dimineata. De aroma de lapte cald si cozonac din ajunul Craciunului si zapada rece care te mangaia pe fata atunci cand aruncai cu bulgari in geamul vecinului... de fulgii mari de zapada care iti intrau in fular si te gadilau. Cand iti aduci aminte de momentele care au contat, care te-au schimbat si te-au facut sa ajungi ceea ce esti acum, te miri si te gandesti daca au existat cu adevarat sau daca sunt doar o amintire indepartata a unui vis. Si daca atunci zambesti a caldura stii ca totul chiar a fost acolo, ca intamplarile inca iti zambesc din intuneric. Iar daca nostalgia te face sa plangi inseamna ca ai ce pretui, ca ai acel caietel cu randuri ordonate frumos din care razbate parfumul iernii de demult. Iar daca te gandesti la nesfarsit si cauti cu disperare o melodie frumoasa, inseamna ca te-ai indepartat un pic prea mult, iar pasii s-au sters sub spuma. Dar nu-i nimic... peste gene se poate asterne oricand un nou fulg rece si un zambet uitat.

Superb

Din copilarie

A fost candva o perioada in care Grim mi se parea adorabil. Acum nu l-as descrie la fel, dar cu siguranta inca as spune ca are asa ceva... ceva :)

Crizaaa!!!

Cred ca a devenit un cliseu, o scuza mult prea folosita... criza asta ne crizeaza, iar multi au reactii exagerate desi daca ar face o analiza strict economica ar realiza ca nu sunt atat de afectati. "Trebuie sa economisim", o solutie ar fi "sa nu se mai bea atata lapte la cafea in fiecare dimineata! Cine bea laptele?" (laptele gratuit de la serviciu). Da... si asa se economisesc banii firmei... Desi profitul e la fel... Sau traiesti mereu cu teama ca daca pierzi un proiect, gata, pleci in concediu permanent... si presat de teama asta lucrezi orice tampenie, fara sa analizezi nimic, stai ca un robotel si doar executi. Ca deh, e criza. Si asa se scumpesc toate in jur, toate facturile calculate in euro, iar salariile, in lei, sunt blocate (in cazul fericit) sau chiar micsorate "Ce atatea prime?". E criza. Este, nu neg asta. Dar totusi... ma intreb daca consumul excesiv de lapte la serviciu ne-a adus aici?

No comment

Sa ne inveselim putin

Despre ticuri verbale

Daca stai si analizezi cu atentie cum se vorbeste in jur probabil ca ai putea identifica cate un mic tic verbal la fiecare persoana. Unele ticuri sunt agasante sau vulgare, altele chiar simpatice. In cel mai fericit caz abia daca le observi si le consideri chiar un ingredient absolut necesar al vocabularului. Ehh... dar din pacate eu am dat peste alta categorie. Pe langa faptul ca tipa, vorbeste foarte mult si agasant, mai si intreaba des "Ai inteles?" sau "Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun". Pai ce sa fac in cazul asta? Dau din cap timid, nu contrazic si nici nu pun intrebari suplimentare care ar putea atrage de la sine alte zeci de minute de discursuri despre tot si nimic. Dar sa nu fiu exagerata. Partea buna este ca acelasi scenariu se intampla si cu persoane mai putin iubite, din alte departamente. Iar mie nu mi se intampla chiar atat de des. Cu toate astea complexul cel mai mare vine din altceva. Am observat ca atunci cand esti nou la job, asa junior, incepator si neinitiat, exista riscul ca tot ce spui sa fie etichetat din oficiu ca fiind mai putin bun, greu de implementat sau nepotrivit. Bine...de multe ori se intampla pe buna dreptate, dar sunt convinsa si ca sunt idei si situatii care ar merita mai multa atentie. Oricum, cu timpul si incepatorul devine mai indraznet, isi sustine cu mai multa convingere si fara timiditate orice idee, mai buna sau mai proasta, iar cei din jur devin mai receptivi din oficiu. Dar oare chiar asa sa fie? Eu sunt inca in stadiul de incepator. Nu am generat idei marete pana acum. Dar e bine de notat ca am auzit din multe surse ca cea mai mare greutate a meseriei de copywriter este sa accepti ca altii iti vor demonta ideile, ca ele nu vor fi placute de toata lumea...adica sa nu tii de ele cu dintii...ca e posibil sa ramai fara ei. Si asta fiind spuse astept sa se mai scurga nisipul din clepsidra, sa trec de perioada de foc a incepatorului si sa aflu ce se intampla cu adevarat dupa.

In alta epoca

Candva pierdeam timpul altfel, aveam alte ocupatii si ganduri mai abstracte... Sa fi fost tristetea de vina?

"Mă gândesc acum că m-aş dezbrăca încet în zăpadă şi aş putea să înfrunt frigul...poate că aşa îţi amorţesc gândurile şi poate că aşa poţi să vezi totul mai clar...ar fi frumos să ne poată răspunde îngerii...şi ar fi frumos să putem să îi luăm de mână şi să ne lăsăm duşi în zbor... Mă întreb dacă îngerii au momente în care îşi doresc să fie muritori...oare îngerii se îndrăgostesc între ei? Cred că ar zâmbi tare frumos în faţa dragostei... Oare şi ei plâng? Oare plâng păsările, fluturii, frunzele când aud câte o poveste tristă? Oare iarba plânge cu rouă dimineaţa pentru că nu mai poate să îşi amintească visul din noaptea care s-a terminat? Şi oare soarele e singurul ei ajutor? Asta face ca luna să fie doar un glob de lumină leneşă? Ce ar fi luna în comparaţie cu soarele? Ar fi poate singura şansă dată cailor care vor să fugă sălbatic... Oare noaptea miroase a fum? Şi dimineaţa a rouă evaporată? Să te pierzi în întrebări fără răspuns iubite şi să te facă să visezi, să te facă să nu aştepţi soarele ca salvare, să te facă să vrei să păstrezi roua ca ultimă amintire a visului trecut, ca unică speranţă a visului ce va veni..."

As vrea sa citesc

Dar sunt lenesa si ma ascund dupa scuza ca nu am timp. Ca vin acasa pe la 7 juma si nu vreau decat sa stau asa suspendata in timp. Si cu toate astea stiu ca vreau sa citesc si imi tot repet ca o sa redescopar si pasiunea asta. Lista de carti o am, e bine definita...si e lunga. Cand o sa incep nu stiu exact, dar macar gandul sa fie ambitios.

Ma plictisesc...

Poate suna imposibil sa fii atat de plictisita cand ai un calculator conectat la internet...chiar si cativa colegi de birou care mai palavragesc din cand in cand... asta daca nu se uita la filme sau daca nu este mult de munca...se mai intampla. Oricum... m-am plictisit ingrozitor astazi. Dupa ce am citit stirile ca un cetatean constiincios am inceput sa caut ceva de facut... pe net, prin jur, pe oricunde as fi avut sanse. Nimic. Adica da, am stat vreo 4 ore pe site-uri, m-am mai documentat si eu in diferite subiecte, dar a inceput sa ma doara capul si sa ma usture ochii. Si nu inteleg mentalitatea asta, de a sta asa la birou ca un decor, fara sa faci nimic, doar pentru ca deh...tre sa stai 8 ore pironit in scaun, prefacandu-te ca muncesti de zor. Mai ales ca sunt si zile cand se intampla sa stai peste program, fara prefacatorii, chiar muncind constiincios. Si atunci nu te lauda nimeni si nu zice nimeni ca stai ore in sir peste program... Asa ca de ce oare nu putem pleca mai repede in zilele in care nu muncim... In fine, nu cred sa se intample asta pe undeva, sau daca se intampla inseamna ca sunt niste oameni extrem de fericiti in acea zona a planetei. Si una peste alta mai intra si seful catranit in birou, bolborosind ceva stiut numai de el. A fost plecat toata ziua la o sedinta. Una din sedintele despre tot si nimic. Ahhh...ce ma plictisesc, nici macar nu pot sa scriu ceva coerent sa mai treaca timpul. Mai bine ma opresc brusc si ma intorc la activitatea de a cauta ceva interesant pe net... sa vedem.

Multa buna dispozitie

Si nu am mentionat ca am un nou loc de munca...tot prin lumea publicitatii, mai mult sau mai putin sclipitoare. Si aici fac noi descoperiri, apar noi intrebari. Nu reusesc sa inteleg permanentele si interminabilele intalniri la care suntem supusi sub pretextul ca este "pitch". Ehhh....de parca nu oricum vorbim prin mail... multe, multe mailuri. Oricum...ideea este ca se pierd zilnic niste ore in sala de "meeting" discutand despre nimic. Singura parte buna ar fi ca mai vezi lucruri noi, desi mereu ma intreb cum de a ajuns discutia tocmai acolo. Si brusc ma apuca o mare dorinta sa ajung mai repede acasa, sa fac orice altceva, sa stau asa intinsa in pat. Astazi am ajuns sa ne uitam la un mic filmulet care mi-a adus aminte ca oamenii uita repede sa fie bine dispusi, dar ca la fel de repede isi pot aminti cum sa zambeasca. Culmea, desi este o reclama, partea cea mai importanta a mesajului nu face parte din regie (sau asa zic ei, regizorii). Niste oameni ingeniosi de la T Mobile au ales 400 de dansatori, i-au instruit si i-au trimis intr-o gara aglomerata, la o ora de varf. Si au pus si muzica. Dansatorii, aparent oameni obisnuiti, de diverse varste, au inceput sa danseze sincron, antrenand intr-un final aproape toata lumea prezenta. Rezultatul? Probabil un zambet si o zi de buna dispozitie. Ma intreb acum daca toata smecheria ar fi fost filmata in Gara de Nord, oare chiar ar fi dansat romanii? Oricum, merita vazut.