Cand stai acasa si te gandesti la ce ar putea fi, la ce ai putea fi si la tot ce nu esti. Si parca te simti vesnic nemultumit de ceva, de tot, dar nu poti structura nimic, nu poti explica sau raspunde la intrebari simple. Probabil ca la o analiza mai atenta toti ne-am da seama ca de fapt sunt mici fleacuri, prostii pe care le cream sa ne ocupe timpul prea liber. Am uitat sa fim tineri si fara griji, regretam perioade trecute sau ne convingem ca de fapt noi nu regretam nimic. Care este totusi adevarul? Si el ar putea fi greu de structurat pentru ca se schimba in fiecare zi.
Am prostul obicei sa fac din nemultumirea mea un subiect de cearta din orice, de reprosuri sau cine stie ce mai imi trece mie prin minte. Si culmea, desi stiu toate astea, tot nu se schimba nimic. Oare cat mai merge scuza ca "asa sunt si nu pot sau nu vreau cu adevarat sa ma schimb"? Oricum, chestia asta cu schimbarea este mai complexa decat un simplu nu pot, nu vreau... este pe undeva si o comoditate, o frica sau poate mandria de a fi mai bun decat celalalt. Prostii. Si asa uite cum ne bantuie ganduri in fievcare zi care ne strica dispozitia pe care poate nici nu o aveam si seara ajungem sa nu putem adormi si stam cu ochii pironiti in tavan. Alte ganduri, la fel de greu de structurat.
Am prostul obicei sa fac din nemultumirea mea un subiect de cearta din orice, de reprosuri sau cine stie ce mai imi trece mie prin minte. Si culmea, desi stiu toate astea, tot nu se schimba nimic. Oare cat mai merge scuza ca "asa sunt si nu pot sau nu vreau cu adevarat sa ma schimb"? Oricum, chestia asta cu schimbarea este mai complexa decat un simplu nu pot, nu vreau... este pe undeva si o comoditate, o frica sau poate mandria de a fi mai bun decat celalalt. Prostii. Si asa uite cum ne bantuie ganduri in fievcare zi care ne strica dispozitia pe care poate nici nu o aveam si seara ajungem sa nu putem adormi si stam cu ochii pironiti in tavan. Alte ganduri, la fel de greu de structurat.
