Despre ticuri verbale

Daca stai si analizezi cu atentie cum se vorbeste in jur probabil ca ai putea identifica cate un mic tic verbal la fiecare persoana. Unele ticuri sunt agasante sau vulgare, altele chiar simpatice. In cel mai fericit caz abia daca le observi si le consideri chiar un ingredient absolut necesar al vocabularului. Ehh... dar din pacate eu am dat peste alta categorie. Pe langa faptul ca tipa, vorbeste foarte mult si agasant, mai si intreaba des "Ai inteles?" sau "Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun". Pai ce sa fac in cazul asta? Dau din cap timid, nu contrazic si nici nu pun intrebari suplimentare care ar putea atrage de la sine alte zeci de minute de discursuri despre tot si nimic. Dar sa nu fiu exagerata. Partea buna este ca acelasi scenariu se intampla si cu persoane mai putin iubite, din alte departamente. Iar mie nu mi se intampla chiar atat de des. Cu toate astea complexul cel mai mare vine din altceva. Am observat ca atunci cand esti nou la job, asa junior, incepator si neinitiat, exista riscul ca tot ce spui sa fie etichetat din oficiu ca fiind mai putin bun, greu de implementat sau nepotrivit. Bine...de multe ori se intampla pe buna dreptate, dar sunt convinsa si ca sunt idei si situatii care ar merita mai multa atentie. Oricum, cu timpul si incepatorul devine mai indraznet, isi sustine cu mai multa convingere si fara timiditate orice idee, mai buna sau mai proasta, iar cei din jur devin mai receptivi din oficiu. Dar oare chiar asa sa fie? Eu sunt inca in stadiul de incepator. Nu am generat idei marete pana acum. Dar e bine de notat ca am auzit din multe surse ca cea mai mare greutate a meseriei de copywriter este sa accepti ca altii iti vor demonta ideile, ca ele nu vor fi placute de toata lumea...adica sa nu tii de ele cu dintii...ca e posibil sa ramai fara ei. Si asta fiind spuse astept sa se mai scurga nisipul din clepsidra, sa trec de perioada de foc a incepatorului si sa aflu ce se intampla cu adevarat dupa.