de dragoste... de lucrurile simple, dragute, de zambetul care te bine dispune dimineata. De aroma de lapte cald si cozonac din ajunul Craciunului si zapada rece care te mangaia pe fata atunci cand aruncai cu bulgari in geamul vecinului... de fulgii mari de zapada care iti intrau in fular si te gadilau. Cand iti aduci aminte de momentele care au contat, care te-au schimbat si te-au facut sa ajungi ceea ce esti acum, te miri si te gandesti daca au existat cu adevarat sau daca sunt doar o amintire indepartata a unui vis. Si daca atunci zambesti a caldura stii ca totul chiar a fost acolo, ca intamplarile inca iti zambesc din intuneric. Iar daca nostalgia te face sa plangi inseamna ca ai ce pretui, ca ai acel caietel cu randuri ordonate frumos din care razbate parfumul iernii de demult. Iar daca te gandesti la nesfarsit si cauti cu disperare o melodie frumoasa, inseamna ca te-ai indepartat un pic prea mult, iar pasii s-au sters sub spuma. Dar nu-i nimic... peste gene se poate asterne oricand un nou fulg rece si un zambet uitat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu