marți, 9 martie 2010

Cu lumina, fara lumina

Aseara au venit sa ne monteze niste jaluzele. Si-au adus toate materialele, ustensilele, tot ce aveau nevoie. Le-au ordonat frumos si s-au apucat de treaba... dar surpriza... s-a luat curentul. Cu maxim optimism au incercat sa le monteze la lumina catorva lumanari si folosind o mica lanterna. Au reusit pe balcon si cu stoicism au trecut in sufragerie. In tot acest timp m-am uitat pe geam si am remarcat cu uimire ca vecinii aveau curent, cel putin o parte. Deschid usa si vad ca unul dintre cele doua becuri de pe casa scarii mergea. Sun si la vecinii de langa, ei aveau curent, "dar foarte slab". La fel si cei de deasupra. Dar vecinii celor de deasupra nu aveau.... stiu... si pe mine m-a luat cu durere de cap... Nu am putut decat sa trag o singura concluzie, suntem in partea apartamentelor cu ghinion (mentionez ca factura o platisem cu cateva zile in urma). Buun... pai atunci sa sunam sa vedem ce ne spun si cei de la ENEL. Asa am aflat ca este defecta doar o faza si din acest motiv unele aprtamente din bloc au curent si celalate nu... dar primim asigurari ca la 22:30 se remediaza problema.

Aaa.... baietii cu jaluzelelele au incercat in continuare sa le monteze pana cand unul din ei a cedat nervos (deh...nu avea lumina) si s-au hotarat sa o lase pe alta data.

Noi am asteptat cuminti si culmea, exact cand ceasul s-a facut 22:30 a venit si lumina, de parca o programasera undeva sa porneasca la ora fixa. Oricum, s-au tinut de cuvant, chiar daca a parut o gluma porasta toata intamplarea, sa vezi ca dau drumul la curent fix la ora anuntata cu doua ore inainte. Sa fie un semn ca serviciile au evoluat sau ca baietii de la ENEL fac pariuri intre ei?

marți, 2 martie 2010

A trecut...

Mult timp peste noi... un an, o iarna, un martisor. Cu toate astea multe lucruri par la fel, sunt la fel. Imi dau seama ca as fi putut avea multe povesti de spus, multe ganduti de asternut pe hartie, dar am hotarat sa le pastrez pentru mine. Iar azi mi-am adus aminte ce am vrut eu la inceput de la blogul asta... si se pare ca nu prea am facut nimic. Un exercitiu al scrisului si un mic test. L-am picat asa ca o iau de la capat.

joi, 13 august 2009

NU!

Nunu…nu ne lasam pacaliti de cei ce tipa in gura mare cat de mult muncesc. Cu jocul intr-un colt si urmarind cu maxim interes seria a 4-a dintr-un oarecare serial scuipa idei copiate. De ce nu te-ai inspira din posterul care acopera toata fatada blocului din fata? Adica daca merge pentru firma asta…de ce nu ar merge si pentru oricare alta? Ce conteaza ca ruleaza in acelasi timp… oamenii sunt prea prosti sa is idea seama… Dar surpriza, cativa (marea majoritate) se prind. Problema apare atunci cand desi toti urla in cor si spun nunu plagiatului, cineva de sus inchide ochii si lasa totul sa curga exact la fel. Si uite asa se munceste cu spor maxim zi de zi ca doar timpul trece, leafa merge… Sa am ambitii prea mari si pretentii exagerate cand spun ca astept altceva de la cei care ar trebui sa “ne invete”? Si zambesc pentru ca stiu ca nu sunt eu nebuna, am aliati de marca. Pacat ca suntem mici si nu ne baga nimeni in seama, cel putin aici.

joi, 28 mai 2009

Despre cazier si amabilitate

Cum nu am mai avut mare lucru de povestit in ultima vreme, am luat asa o pauza mai mult sau mai putin voita... dar mi-am dat seama ca sunt cateva lucruri care merita sa fie mentionate si pastrate. Intamplarea face sa am nevoie de cazierul judiciar, bun... fiind nascuta pe meleaguri buzoiene (si nu bucurestene) ar trebui sa fac un drum la Buzau in timpul saptamanii... sau chiar doua, doar pt cazier... lucru putin probabil... asa ca ma interesez ce e de facut... partea buna este ca am totusi buletin de Bucuresti (smecherie mare) si pot fi salvata. Ma uit eu pe site-ul politiei... constat ca ma incadrez la 2 puncte, total diferite, cu alte cuvinte nu ma lamuresc deloc ce e de facut... (document scris de politisti). Bun, ma gandesc ca poate daca sun o sa fie mai bine... asa ca formez numarul sectiei de politie unde imi raspunde un robotel... apas tastele necesare, imi spune lucruri putin diferite de ce am citit eu pe net, dar ma indeamna si sa vizitez si pagina de internet a politiei....hmmmm.... Ma gandesc, mai citesc de cateva ori si imi iau inima in dinti. Ajung la concluzia ca mai bine platesc taxa de eliberare urgenta si fac un drum la Sectia 4. Zis si facut. Totul a mers destul de lin, o mica problema fiind doar amabilitatea doamnei de la ghiseu. Completez cuminte cererea si ma asez la rand. In fata mea doua alte persoane. Prima, o domnisoara intinde cererea... si atunci izbucnesc tipetele de revolta ale doamnei din spatele geamului mic si patrat "De ce ati lipit timbrul pe cerere????!!!!! Cine v-a spus sa il lipiti????? Eu cum il dezlipesc acum????? De ce nu ati venit sa ma intrebati????" (mentionez ca geamul de la ghiseu fusese inchis pana sa ne asezam noi la rand... deci mai greu cu intrebatul in prealabil...) Eu din spate rasuflu usurata, nu lipisem timbrul pe cerere. Tipetele continua... "Hai, ca mai este si alta lume la rand!!!!!!" Cei doi din fata mea se indeparteaza nedumeriti, cu capul plecat... Ma apropii si eu, zic un "Buna dimineata" politicos... nimic. Doamna scria de zor ceva (de mana) ... astept, mai salut o data (nedumerita de ce tipase la cei din fata mea sa plece ca mai este si alta lume la rand, iar acum nici nu ma baga in seama...) Intr-un final ridica ochii din hartii si ma intreaba artagoasa "Ati dezlipit timbrul???!!!!" Eu zic timid ca nu l-am lipit... atunci se uita la mine si remarca cu mirare "Aaaa... dar sunteti altcineva!" Zic si eu un da amarat... in timp ce ea isi continua povestea "Am de scris un raport, e asa mare si uite cata treaba am..." Eu ii intind actele, completeaza ceva in scarba si imi da o foita... sa vin luni intre 14:00- 16:00... timid ii spun ca sunt la serviciu, ca nu am cum... (deja simteam ca o suparasem). "Veniti cand puteti! Aveti aici scris programul... suntem si dupa-amiaza!!!" (in timp ce inchide gemuletul ca sa vad eu programul afisat... (luni, program 8:00-17:00) Hmmm... imi permit sa o intreb din nou... "Deci luni nu pot sa vin si dimineata?" "Nu!!!! Luni nu..." Incerc sa protestez "Dar asa e programul scris pe geam...." Ea continua "Nu luni!" Bine, "atunci vin mercuri dimineata"... deja vorbeam singura. Concluzia ar fi ca am reusit, o sa fie gata cazierul intr-o saptamana (cu toata taxa de urgeanta platita la trezorerie) dar macar am supravietuit, eu nu lipisem timbrul.

marți, 21 aprilie 2009

Mici secrete

Cati dintre noi avem genul asta de secrete pe care nu le-am recunoaste nici in ruptul capului? 



miercuri, 15 aprilie 2009

Descoperire

Merita vizitat un blog pe care promit sa il urmaresc zilnic... Fail Blog (usor de vazut in lista din dreapta).