Abia astepti sa se faca dimineata, sa scapi de chinul intunericului, a foitului in pat... In noptile de genul asta nu iti gasesti locul in pat orice ai face, oricat te-ai zvarcoli. Cu ochii pironiti in tavan te intrebi oare cat e ceasul... cate ore mai sunt pana se face dimineta si te poti ridica linistit din pat. Si somul atat de dulce nu vrea sa vina, oricat l-ai ruga. Si atunci incepi sa ai tot felul de ganduri, sa iti zboare mintea catre scenarii nebanuite, calcule si planuri. Si atunci iti dai seama ca sansele de a adormi se reduc dramatic. Iti revizuiesti atitudinea. Iti impui sa nu te mai gandesti la nimic si sa nu mai deschizi ochii. Parca e mai bine. Dar tot nu adormi. Fiecare zgomot, cat de mic, te agaseaza. Si cu greu iti stapanesti gandurile sa nu o ia din nou razna. Intr-un final adormi la loc... te foiesti si stii ca peste putin timp te vei trezi din nou si o vei lua de la capat. Astfel de nopti ar trebui sa fie cat mai rare. Iar simplul gandul ca ele exista imi da fiori. Ziua de dupa pare atat de grea. Te dor toate. Astazi e ziua dupa o astfel de noapte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu